De câte ori am spus că nu mai pot
Şi, obosit, pe cale am căzut
De-atâtea ori eu Ţi-am simţit puterea
Căci mi-ai fost Doamne, Pavăză şi Scut...
M-ai ridicat din valea de suspine
Şi mi-ai dat Tată, aripi pentru zbor
M-ai îmbrăcat în dragostea-Ţi divină
Şi-am învăţat de dor să mă-nfior...

De câte ori prin valuri şi furtună
Am rătăcit cărarea către Tine
Tu mi-ai ieşit în cale ca un Soare
Şi-n bezna nopţii ai păşit spre mine
Şi mi-ai şoptit cu vocea cea mai dulce:
-Să nu te temi! Eu sunt aici, cu tine
Şi sunt Cârmaci în barca vieţii tale
Şi nu vei duce lipsă de vreun bine!

Din nou ridic privirea către ceruri
Din nou cu reverenţă-Ţi mulţumesc
Că mi-ai dat harul de a-Ţi fi, , copil, ,
Şi-am învăţat în dragoste să cresc!
Tu meriţi toată cinstea şi onoarea
Căci nimeni nu-i ca Tine, Domnul meu
Şi Te iubesc... şi numele-Ţi înalţ
De-a pururi Tată, veşnic Dumnezeu!

Vulcan-16-07-2023
Mary